BIOGRAFII
Mihai Eminescu
1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al familiei Eminovici.
1858 – 1860 : urmează şcoala primară.
1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi
1867 : este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.
1869 : se înscrie la Universitatea de Filosofie din Vienna.
1872-1874 : este student la Berlin.
1873 : primeşte o slujbă la Consulatul român din Berlin.
1874 : este numit ca director la Biblioteca Centrală din Iaşi.
1877 : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul “Timpul”, unde desfăşoară o intensã activitate publicistică.
1883 : începe o perioadă dramatică pe planul sănătăţii sale, marcată de internări în spital, urmate de reveniri în viaţa publică şi de activitate literară, alternanţe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte.
1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului Şutu şi va fi înmormîntat, două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare poet român: Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie, Dorinţa, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua.
Ion Creanga
1837 Ion Creangă se naşte pe 1 martie în Humuleşti. Alţii consideră ziua de 10 iunie data de naştere a scriitorului. Această ezitare se datorează lipsei unui document care să ateste ziua de naştere a lui Creangă. El îşi petrece copilăria în satul natal, ceea ce va inspira Amintirile din copilărie, capodopera sa.
1847 Începe şcoala în satul natal.
1849 Creangă urmează şcoala din Broşteni.
1853 Sub numele Ion Ştefănescu, studiază în Tîrgu Neamţ.
1860 În toamnă, Ion Creangă îşi începe studiile la Facultatea de Teologie din Iaşi.
1864 Devine profesor la o şcoală primară din Iaşi.
1872 Creangă părăseşte învăţământul.
1874 Devine profesor din nou, de data asta în Păcurari.
1875 Ion Creangă îl întâlneşte pe Mihai Eminescu.
1876 Creangă începe publicarea poveştilor în "Convorbiri literare".
1879 Creangă este menţionat în lucrarea lui Angelo de Gubernatis Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Dictionar bibliografic de scriitori contemporani).
1881 Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilărie.
1883 Creangă se îmbolnăveşte.
1884 Sănătatea sa se deteriorează mai mult.
1888 Partea a patra din Amintiri din copilărie apare în "Convorbiri literare"
1889 În data de 31 decembrie, Ion Creangă se stinge din viaţă
Vasile Alecsandri
Data nasterii a lui Vasile Alecsandri nu este prcisa. In unele documente este scris ca s-a nascut pe 21 iulie 1821; 14 iunie 1821 dar cea mai rezonabila este cea de pe data de 14 iunie 1818. Tatal lui (Vasile Alecsandri ) s-a nascut in anul 1793, iar mama (Elena) s-a nascut in anul 1800. In anul 1827 are primele lui notiuni de invatatura cu calugarul maramuresean Gherman Vida (care facea lectii si cu Mihail Kogalniceanu), in timpul unei copilarii fericite petrecute la Iasi si la Mircesti, una din multele mosii ale tatalui sau. Intre anii 1828-1834 este intern la pensionul Victor Cuenim avand colegi pe Mihail Kogalniceanu swi pe Matei Millo. Intre anii 1834-1839 se afla la Paris dupa un drum de 21 de zile cu digilenta cu Alexandru Ioan Cuza Cuza, Nicolae Ducan si viitorul pictor Negulici. La Paris ii cunoaste pe Costache Negri si Ion Ghica. Trce bacalaureatul in litere, se inscrie la Facultatea de medicina dar o paraseste in scut timp. Urmeaza niste cursuri la Facultatea de de Drept. Tatal lui ar fi dorit sa urmeze ingineria. Primele versuei le scrie in limba franceza (poemele Zunarilla si Le Kosaque). Dupa ce moare tatal lui elibereaza robii de pe toate mosiile, iar apoi vinde toate mosiile cu exceptia celei de la Mircesti. Scrie Legende (“Dan capitan de plai”) Doine (“Baba cloanta”) Suvenire (Dezrobirea tiganilor). Se stinge di viata pe data de 22.august 1890 la Mircesti.
Ioan Slavici
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei.
Frecventeaza şcoala "greco-ortodoxă" din satul natal, avîndu-l dascăl pe D. Vostinari. Urmează Liceul din Arad, stînd la gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii. Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în toamnă se înscrie la Universitatea din Budapesta. În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Siria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflam în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus.
În toamna e din nou la Viena, în armată, urmînd şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană si maghiară. Îşi ia "examenul de stat".
Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birau (comedie). În vara, împreuna cu Eminescu, organizează serbarea panromânească de la Putna astfel punînd bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună.
La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor.
În anul 1875 se căsătoreste cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul "Matei Basarab" - Bucureşti.
Cîţiva ani mai tîrziu, din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e închis de către autorităţile maghiare, dar curtea de juri îl eliberează. Divorţează de prima soţie Ecaterina. Se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamna născîndu-i-se primul baiat, Titu Liviu, în total avînd şase copii. În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare.
În anul 1892 devine cetăţean român, iar în anul 1903 primeşte premiul Academiei Române. Mai tîrziu este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotelul "Luvru". În timpul ocupaţiei germane, scrie articole de orientare progermană.
În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici e arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi din cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie.
Slavici și-a exprimat păreri antisemite, spunînd în lucrarea sa Soll și Haben—Chestiunea Evreilor din România că evreii sunt o boală, și că ar trebui aruncați în Dunăre.
Ion Luca Caragiale
1860 - 1864 - Urmeaza clasele primare II-V, la Scoala Domneasca din Ploiesti.
1864 - 1867 - Trei clase la Gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel“ din Ploiesti.
1867 - 1868 - Clasa a V-a liceala la Bucuresti.
1868 - 1870 - Studiaza la Conservatorul din Bucuresti, la clasa de declamatie si mimica a unchiului sau, Costache.
1870 - Numit copist la Tribunalul Prahova.
1871 - 1872 - Este propus de Mihail Pascaly sufleor la Teatrul National din Bucuresti.
1873 - 1875 - Colaboreaza la Ghimpele, semnand Car si Policar.
Publica poema Versuri in Revista contemporana (semneaza cu numele intreg).
1875 - 1876 - Scrie la Alegatorul liber.
1876 - 1877 - Corector la Unirea democratica.
Redacteaza in intregime revista umoristica Claponul.
Scoate, impreuna cu Frédéric Damé, ziarul Natiunea romana.
Apare Calendarul Claponului.
1877 - 1878 - Publica seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului romanesc, in Romania libera.
Colaboreaza la Timpul, chemat de Eminescu.
La Teatrul National se prezinta piesa Roma invinsa, de D. Parodi, in traducerea lui Caragiale.
1878, 26 mai - Incepe sa frecventeze sedintele bucurestene ale Junimii, la Titu Maiorescu.
La Iasi, citeste la Junimea O noapte furtunoasa.
1879 - De Paste, se afla la Viena, impreuna cu Titu Maiorescu.
Publica in Convorbiri literare piesa O noapte furtunoasa.
1881 - Se retrage de la Timpul.
octombrie - Este numit cu decret regal, revizor scolar pentru circumscriptia districtelor Suceava si Neamt.
1882 - Este mutat, la cerere, in circumscriptia Arges - Valcea.
1883, 23 februarie - Comitetul Teatrului National din Iasi, prezidat de Iacob Negruzzi, il numeste director de scena. Caragiale refuza.
1884, 1 martie - Prima reprezentatie a operei bufe Hatmanul Baltag, scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi.
17 martie - Participa la sedinta Junimii, in prezenta lui V. Alecsandri.
6 octombrie - Insotit de Titu Maiorescu, citeste la aniversarea Junimii, la Iasi, O scrisoare pierduta.
13 noiembrie - In prezenta reginei, are loc prima reprezentatie a Scrisorii pierdute, bucurandu-se de un succes extraordinar.
1885, 12 martie - Se naste Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, functionara la Regie, cu Caragiale, care il declara la oficiul starii civile.
8 aprilie - Reprezentatia comediei D-ale Carnavalului, premiata la 25 ianuarie, fluierata la premiera.
iunie - octombrie - Publica articole literare si politice la Vointa nationala.
1888, 26 iunie - Cu decret regal, I.L. Caragiale este numit director general al Teatrului National din Bucuresti.
1889, 7 - 8 ianuarie - Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica artistului Gaetano Burelly.
5 mai - Demisioneaza de la directia teatrelor, dupa caderea guvernului junimist.
mai - Apare volumul de Teatru (in prefata, studiul lui Titu Maiorescu despre Comediile d-lui I.L. Caragiale).
15 iunie - Moare poetul-nepereche Mihai Eminescu. Caragiale publica articolul In Nirvana.
octombrie - Colaboreaza cu articole politice si literare la ziarul junimist Constitutionalul, sub semnatura C. si pseudonimele Falstaff, Zoil, Nastratin si Hans.
1890, 3 februarie - Premiera dramei Napasta. Piesa apare la Editura Haimann si este dedicata d-nei Ana T. Maiorescu.
Este profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
1891, 14 aprilie - In sedinta Academiei Romane, volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiere (20 de voturi contra, 3 pentru).
1892, 9 mai - Conferinta la Ateneu cu titlul Gaste si gaste literare, impotriva Junimii.
Conferinta si articolul Doua note vor determina ruptura cu Titu Maiorescu si incetarea colaborarii la Convorbiri literare. Violente diatribe antijunimiste.
Publica volumele Note si schite si Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc, 3 novele.
Isi exprima intentia de a se expatria la Sibiu sau la Brasov.
1893, 24 ianuarie - Apare revista Moftul roman (prim-redactor: Anton Bacalbasa).
9 mai - Conferinta la Clubul muncitorilor: Prostie si inteligenta, cu vizibile aluzii impotriva lui Maiorescu.
1894, 1 ianuarie - Apare revista Vatra, sub conducerea lui Slavici, Caragiale si Cosbuc.
1895, 20 aprilie - Are loc o reprezentatie neautorizata a comediei O scrisoare pierduta la Teatrul National din Bucuresti.
30 decembrie - Se reprezinta la Cernauti Napasta, in traducerea in germana a lui Adolf Last.
1896, ianuarie - aprilie - Colaboreaza la revista umoristica a lui Alceu Urechia - Lumea veche (semneaza Ion si Luca).
februarie - martie - Scrie, fara semnatura, articole politice, reportaje, la Ziua, ziar condus de Gh. Panu.
aprilie - Publica volumul Schite usoare.
aprilie - iunie - Conduce Epoca literara, supliment al ziarului politic Epoca.
octombrie - noiembrie - Scrie la Sara; publica la Europa o serie de editoriale politice saptamanale.
1897 - Apar volumele Schite, Notite si fragmente, Calendarul Dacia pentru anul 1898.
27 aprilie - Conferinta la Iasi: Pareri literare. Articole redactionale in Epoca.
1898, ianuarie - martie - Publica o serie de articole in Evenimentul de la Iasi.
1899, 27 septembrie - Isi incepe, la Universul, seria de Notite critice, care va da materialul volumului Momente.
1907, 23 februarie - Este sarbatorit cu ocazia implinirii a 25 de ani de activitate literara.
18 noiembrie - Seria a II-a a revistei Moftul roman.
10 octombrie - Momente si schite
18 decembrie - Caragiale intenteaza actiune in calomnie lui Const. Al. Ionescu (Caion), care a publicat in Revista literara doua articole de plagiat.
1902, 2 martie - Respins de Academia Romana de la premiul Nasturel-Herescu, cu volumul Momente.
1903, 24 februarie - Incercare de a se muta la Cluj.
noiembrie - Domiciliaza provizoriu la Berlin.
1905, 14 martie - Se stabileste definitiv la Berlin.
iulie - Primeste vizita lui Delavrancea.
1907, 3 aprilie - Publica, sub semnatura Un patriot roman, in ziarul Die Zeit, prima parte din scrierea politica 1907.
Publica brosura 1907, din primavara pana-n toamna. Delavrancea ii scrie emotionat prietenului sau: „Desigur, 1907 al tau e o minune ca adevar, ca arta, ca sentiment, ca judecata. Ai zugravit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra tarii si in detrimentul tarii - cu lacomia nestapanita a celor ajunsi si cu imbufnarea dizgratioasa a celor cazuti, l-ai sintetizat asa de viu ...“
Publica in revista literara bimensuala Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, Boul si vitelul, a fost tiparita in fruntea numarului 1 al Convorbirilor critice, avand in facsimile autografe atat textul, cat si semnatura Caragiale. In articolul bilant Dupa un an ..., M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: „In fine, acum in urma, autoritatea celui mai mare poet, a celui mai desavarsit artist ce am avut vreodata, autoritatea lui Caragiale, a venit, ca odinioara Alecsandri la „Junimea“ nascanda, sa consfinteasca si sa intareasca importanta activitatii Convorbirilor critice si sa dea modestului rau. maretia fluviului ...“
1908, 15 februarie - Isi reia legaturile cu Titu Maiorescu.
1909 - Colaboreaza, din nou, la Universul, publicand povestiri si schite. Publica la Noua revista romana.
1910 - Apar Schite noua.
1911, februarie - mai - Colaboreaza la Romanul din Arad.
1912, 9 iunie - I.L. Caragiale moare subit, in locuinta de la Schöneberg, Berlin. Ramasitele pamantesti sunt expuse in capela cimitirului protestant din Erster Schöneberg Friedhof si depuse, la 14 iunie, in cavoul familiei, in prezenta lui Gherea, a lui Delavrancea si a lui Vlahuta.
18 noiembrie - Sicriul cu ramasitele mortuare este adus in tara, depus la biserica Sf. Gheorghe si urmat de prieteni pana la locul de veci, din cimitirul Serban-voda, in ziua de joi, 22 noiembrie.
Mihail Sadoveanu
1880 Se naste la 5 noiembrie, la Pascani. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.
1892-1897 Studiile primare le-a facut la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc cel pe care l-a descris in povestirea Domnu Trandafir, apoi a urmat gimnaziul Alecu Donici la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand, insa, din lipsa de izvoare istorice.
1897 Debuteaza in revista bucuresteana „Dracu”.
1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia „Viata noua” alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.
1904 Se stabileste la Bucuresti, se casatoreste, si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata -Povestiri, Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu, Soimii, ”, fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul Sadoveanu”.
Publica aproape 100 de volume, intre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”.Mihail Sadoveanu,”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei marete consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.
1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva),Genoveva de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.
1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista Insemnari literare. In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei: „Viata romaneasca”, isi porneste iar munca pentru cultura si folos. Noi, cei de la Insemnari literare, reintram in curentul ei cu modestele noastre mijloace. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele Umbre si brosura In amintirea lui Creanga, iar la Editura Luceafarul, volumul Priveghiuri.
1921 Devine membru al Academiei Romane.
1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, Impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.
1928 Publica povestirea Hanul Ancutei, apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie ideala a genului epic si liric.
1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa scot, incepand cu luna ianuarie , revista lunara „Insemnari iesene”. La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista „Viata romaneasca”.
1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Rasarit. Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.
1948 Publica romanul Pauna Mica.
1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.
1952 Publica romanul istoric Nicoara Potcoava, capodopera a genului.
1954 Publica volumul Aventura in lunca Dunarii.
1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.
1961 Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace.
1961 Mihail Sadoveanu se stinge din viata la data de 19 octombrie, fiind inmormantat in Cimitirul Bellu alaturi de Eminescu.
Tudor Arghezi
1880 La 21 mai Vede lumina zilei, la Bucuresti, poetul care numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau, Arghezi, provenind, explica insusi poetul, din Argesis - vechiul nume al Argesului. Alti critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinti eretici, Arie si Geza.
1891 - 1896 Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 Debut literar sub influenaa "magistrului" Alexandru Macedonski, in "Liga ortodoxa", semnand Ion Theo.
1900 - 1904 Poetul e cativa ani calugar la Cernica. In romanele sale marturiseste ca nu era foarte atras de cariera de calugar, caci autorul ciclului Psalmilor era un eretic si nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii sai fiind un inalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. In romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toata aceasta lume.
1905 - 1910 Calatorie in strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si castige existenaa, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. In 1909, viziteaza Italia.
1912 - 1916 Revine in Romania. La "Facla", "Viata romaneasca", "Teatru", "Rampa" publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.
1918 - 1919 In timpul realizarii Romaniei Mari, e inchis doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (intre care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei.
1927 Apare cu mare intarziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite".
1928 Sub directia sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
1929 Prima sa carte in proza "Icoane de lemn".
1931 Placheta de versuri "Flori de mucigai" legata, ca si "Poarta neagra", de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza "Cartea cu jucarii", inaugurand o directie secundara in creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: "Cantec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta" s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.
1934 Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea materna si devotamentul filial).
1935 "Versuri de seara".
1936 "Cimitirul Buna-Vestire", roman.
1939 "Hore", volum de versuri.
1942 Romanul "Lina", de fapt lung poem in proza.
1943 Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informatia zilei") publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacand pe ambasadorul german Von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu.
1944 Iese din lagar.
1946 Pentru activitatea in literatura remarcabila primeste Premiul National de poezie.
1948 Apare in ziarul PCR Scanteia in patru episoade articolul celebrul articol al lui Sorin Toma intitulat "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", in care, printre altele, acuzand pestilentialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sanctioneaza un "urat mirositor vocabular". Articolul se incheie cu o veritabila amenintare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat dupa publicarea acestuia si se retrage din viata publica in casuta lui de la Martisor unde supravietuieste din vanzarea cireselor!
1952 - 1967 Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii si titluri, ales membru al Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 şi 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje in regimul comunist, ca si Mihail Sadoveanu, colaborand cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul "1907 - peizaje", "Cantare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucuresti".
1965 Primeste Premiul International Johann Gottfried von Herder.
1966 Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.
1967 Moare si el, fiind inmormantat, alaturi de Paraschiva, in gradina casei din Str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, intretinuta de fiica sa Mitzura.
Mircea Eliade
S-a născut la 9 martie 1907 în Bucureşti, fiind al doilea fiu al căpitanului de infanterie Gheorghe Eliade şi al Ioanei Eliade, născută Stoenescu. Tatăl său purta iniţial numele de Ieremia, pe care şi-l schimbă din marca admiraţie pe care o are pentru personalitatea lui Ion Heliade Rădulescu. Copilăria şi-o petrece la Râmnicul Sărat, Cernavodă şi Bucureşti, unde tatăl a fost mutat, pe rând, cu garnizoana. Urmează cursurile Liceului "Spiru Haret", unde, după primul an este ameninţat cu repetenţia din cauza corigentelor la limba română, franceză şi germană, dar este salvat în ultimul moment de profesorul său de ştiinţele naturii. Este pasionat de fizică, chimie şi ştiinţele naturii, studiază intens, după un program riguros de lucru, dormind numai 4 ore pe noapte. Citeşte mult şi din domenii variate, învaţă persana şi sanscrita, lucrează la "Romanul adolescentului miop" şi publică povestirea fantastică "Cum am găsit piatra filozofală", lucrare premiată în 1921 de "Ziarul ştiinţelor populare".
Din 1925 urmează facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, având ca profesori personalităţi ilustre ale culturii române: Rădulescu-Motru, P.P.Neguleseu, Mircea Florian, Dimitrie Guşti, Tudor Vianu, Nicolae lorga. Cel care a exercitat o puternică influenţă asupra lui Mircea Eliade este profesorul Nae lonescu, titularul cursului de Logică şi Metafizică, în al cărui periodic, "Cuvântul", va publica.
In 1927 face o călătorie în Italia şi îl vizitează pe Giovanni Papini, iar în 1928 revine pentru trei luni la Roma, de unde trimite o cerere de bursă pentru studii de filozofie orientală în India, primind o invitaţie de a. studia cu ilustrul filo/of Dasgupla. După susţinerea tezei de licenţă la Bucureşti, Hliade pleacă la Universitatea din Calculta, unde studiază sanscrita şi filozofia hindusă, locuind o vreme în casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi.
întors în ţară în 193 1 pentru satisfacerea stagiului militar, fundează o grupare, "Crilerion", împreună cu mai mulţi prieteni, între care Mircea Vulcanescu, Petre Comamescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica şi Emil Cioran.
în 1933 îşi susţine doctoratul în filozofie şi devine cadru universitar, calitate in care predă cursuri de istoria religiilor.
După război se stabileşte la Paris, unde va preda la Şcoala de înalte Studii, apoi la marile universităţi ale lumii. în 1956 devine profesor la Universitatea din Chicago, continuându-şi în tot acest timp activitatea publicistica şi literară. în 1976 începe publicarea operei sale capitale, "Istoria credinţelor şi ideilor religioase , care-l va consacra definitiv între savanţii secolului al XX-lea.
Mircea Eiliade moare la Chicago, la 22 aprilie 1986.
Lucian Blaga
1895 S-a nascut pe 9 mai, la Lancram, judetul Alba, fiul lui Isidor Blaga preot orodox din sat, la fel ca bunicul preotului, Simion Blaga si al Anei Moga, mama provenita dintr-o familie de romani venita din Macedonia in secolul al XVII-lea.
1906-1914 Urmeaza Liceul „Andrei Saguna” din Brasov.
1914-1917 Institutul Pedagogic-teologic din Sibiu. Inscris pentru a nu fi inrolat in armata austro-ungara. Absolveste ca teolog.
1917-1920 Facultatea de Filosofie a Universitatii din Viena. Absolvit ca doctor in filosofie cu teza Kultur und Erkenntnis.
1919 Dublul editorial, ca poet cu Poemele luminii, si ca filosof cu Pietre pentru templul meu.
1920 La 16 decembrie se casatoreste cu Cornelia Brediceanu la Cluj.
1920 - 1924 Locuieste la Cluj. Intensa activitate literara si publicistica, aceasta din urma desfasurata mai ales la Vointa si apoi la Patria.
1921 Se publica volumul de poezii Pasii profetului.
1924 E redactor la Cultura, o revista scrisa in patru limbi - romana, germana, maghiara si franceza.
1924 - 1926 Traieste la Lugoj, cu familia sotiei sale.
1926 La 1 noiembrie devine atasat de presa la legatia romana de la Varsovia.
1927 La 1 noiembrie e transferat la legatia romana de la Praga.
1928 - 1932 Locuieste la Berna, tot ca atasat de presa si apoi ca secretar de presa.
1929 In februarie se publica volumul de poezii Lauda Somnului.
1930 Refuza postul de director al Teatrului National din Bucuresti. Se naste fiica poetului, Dorli.
1932 - 1937 Blaga iarasi locuieste in Cluj ca secretar, si apoi consilier de presa la legatia romana.
1933 Apare volumul de poezii La cumpana apelor.
1935 Blaga primeste Marele premiu "Hamangiu" al Academiei Romane.
1936 Este ales, la numai 41 de ani, membru activ al Academiei Romane.
1937 Transferat din nou la Berna pana la sfarsitul anului.
1938 Incepe anul ca subsecretar de stat la Ministerul de Externe. La 1 aprilie este numit ambasador al Romaniei in Portugalia. Se publica volumul de poezii La curtile dorului.
1939 La 1 aprilie Blaga vine definitiv in tara dupa ce isi incheie cariera diplomatica inceputa in 1926.
1941 - 1946 Blaga continua ca profesor la Universitatea din Cluj, refugiata la Sibiu si Timisoara din cauza razboiului.
1946 In august revine in Clujul parasit impreuna cu Universitatea clujeana cu sase ani in urma.
1948 Ultimul curs de filosofie al profesorului, scos definitiv de la catedra dupa reforma invatamantului.
1949 - 1959 Blaga lucreaza ca cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie al Academiei, filiala Cluj; apoi din iunie 1951 este numit bibliotecar-sef, si din iulie 1954 director adjunct la Biblioteca Academiei, filiala Cluj.
1951 Poetul isi organizeaza poeziile scrise dupa Nebanuitele trepte, toate 77, intr-un ciclu cu un titlu nou Ecce tempus.
1953 Lucreaza si in sectia de istorie literara si folclor a Academiei, filiala Cluj, ca cercetator, cu o jumatate de norma.
1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatura. Cei doi nu locuiau in Romania, Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil Munteanulocuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pana la editia din 1962 ingrijita de George Ivascu. Rosa del Conte a recunoscut ca paternitatea ideii ii apartine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, in 1961, un emotionant necrolog intitulat Tacerile lui Lucian Blaga.
1959 Blaga se pensioneaza in aprilie dupa ce a muncit enorm, mai ales in ultimii zece ani in care a fost si un mare traducator.
1960 Ultima organizare a poeziilor dupa Nebanuitele trepte in patru mari cicluri: Varsta de fier,Corabii cu cenusa, Cantecul focului, Ce aude unicornul.
1960 La 30 noiembrie este internat la Clina Medicala din Cluj. Peste trei luni se stabileste diagnosticul definitiv si fatal: neoplasm vertebral.
1961 La data de 6 mai Lucian Blaga se stinge din viata.